Caracterul răstignitor al iubirii sau riscul de a iubi

  „Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). A te abandona iubirii (a iubi cu adevărat) reprezintă întotdeauna un risc incontestabil, având chipul unei risipiri sau al unei morți de sine, dar care trebuie asumat, (chiar și cu riscul vieții), urmând poruncii (și exemplului) Mântuitorului: „Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Pe de o parte, înseamnă acceptarea aspectelor pozitive și negative legate fie de bucuria împlinirii, de adâncirea în cunoașterea celuilalt sau, mai ales, de sine, fie de unele (posibile) stări de tristețe sau dezamăgire, iar pe de altă parte, înseamnă o translatare a centrului ontologic de la „Eu” la „El”, o răstignire a sinelui pentru celălalt (nu poți iubi cu adevărat așteptând ceva în schimb, nici măcar „justificatul” feed-back/răspuns, iubirea fiind necondiționată. Numai iubirea unei persoane care este dispusă să moară sieși, să moară oricărui impuls care îi poate aduce confortul prin relaxare, detensionare, izbăvire de suferință, poate deveni o iubire tămăduitoare. Iubirea reprezintă împlinirea „chipului lui Dumnezeu” în om, chip al iubirii treimice, ea constituind sănătatea omului. Omul care a dobândit-o este chemat să sfințească lumea nelăsându-se contaminat de accesele sau predispozițiile ei maladive. Aceasta este și marea taină a iubirii (și a lucrării ei tămăduitoare): a-L urma pe Hristos, a păși pe urmele Lui (fiindcă zice Mântuitorul: „pildă v’am dat, ca şi voi să faceţi aşa cum am făcut Eu cu voi”, Ioan 13, 15, și „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui”, Marcu 8, 34-35), asumând viața celuilalt (însă fără păcatul lui), sacrificându-ne, chiar murind pentru el (renunțarea completă la sine și răstignirea pentru celălalt sunt pilonii pe care se sprijină iubirea în tămăduirea persoanei/sinelui).