Judecata de Acum - episodul 104

Am trăit o săptămână teribilă pentru România din perspectiva Justiției. Arbitrul societății, Justiția este cea care trebuie să ne unească prin modul în care împarte dreptatea și prin modul în care-și explică deciziile, mai ales când vorbim de cazuri cu rezonanță societală majoră. Cu toate astea, a mai trecut o săptămână plină de prilejuri în care justiția a ratat, dezbinând în loc să unească. Am luat la bani mărunți întorsătura de situație din cazul Colectiv, adică achitarea primarului Piedone, sau celebrul dosar în care a fost condamnat doar pe hârtie, căci a fugit din România, magnatul nomenclaturist Puiu Popoviciu. În ambele cazuri avem niște decizii profund contradictorii, definitive, cu efecte imediate, dar fără nicio explicație din partea judecătorilor, care nu le-au motivat, cumva contra spiritului unei decizii CCR deja implementate care obligă judecătorii să pronunțe în penal decizii definitive motivate. Singurul posibil argument? Că CCR se referă la hotărârile definitive din căile de atac normale, nu și din cele extraordinare. Atât putem. Și, în plus, parcă pentru a duce absurdul la superlativ, aceste decizii sunt anunțate într-o perioadă în care Justiția este în grevă pentru pensii speciale și privilegii de care ar putea fi lipsită, grevă anunțată aproape formal, deși în România justiția nu poate face grevă. Dar nu doar greva făcută de cei din justiție deși e ilegală e problema, mai sunt. Era, de pildă, obligatoriu ca, în cel mult trei luni după încarcerarea lui Piedone, Guvernul să organizeze alegeri pentru ca cetățenii din Sectorul 5 să aibă un nou primar. Obligatoriu, dar nu s-a întâmplat, Guvernul lăsând senzația că eliberarea lui prin calea extraordinară de atac era un final așteptat și alimentând, astfel, teoriile conspirației pe care extremiștii de la AUR s-au cocoțat până la 22 la sută în intențiile de vot. La fel de obligatoriu era ca PSD să-i comunice reporterului Vanghele o serie de informații despre ceva ce s-a petrecut acum cinci ani. După o droaie de procese, PSD vine acum, după cinci ani, cu răspunsurile, care nu mai prezintă nicidecum același interes ca la momentul la care au fost cerute, și scapă fără absolut nicio sancțiune pentru asta. Nu reporterul Vanghele a fost păcălit, ci publicul, căruia i-a fost ascuns, contrar unor obligații legale sau trasate prin hotărâri judecătorești, adevărul despre un eveniment de mare interes public. Tot fără sancțiuni. Perspectivele sunt sumbre, mai ales când ne uităm la opoziția reformistă, USR, care mimează congrese pentru ca liderii ei să-și conserve pozițiile de conducere pentru anul electoral 2024, când tot aceștia se vor afla - pariu? - pe locurile eligibile pentru Parlament. Cumva normal ca, în acest context, premierul de carton al establishmentului, Marcel Ciolacu, să facă penibile PR stunt-uri. Cu greu ne-a mai ars de râs la Duhul rău (Ursarul săptămânii apud Ovidiu), dar avem un format și noi suntem disciplinați chiar dacă nu primim spor pentru că mergem la muncă sau pentru că aducem cheile cu care să deschidem studioul, precum angajații TVR. Bine, nouă nici nu ne mai merg cărțile de muncă încă din al doilea mandat al președintelui Băsescu, deci indisciplina ar fi, în cazul nostru, cauză directă de extremă pauperitate. Motiv pentru care, deși cei mai nerăbdători ați plecat deja în vacanțe, pe noi ne veți găsi tot aici și joia viitoare. ----------------------------------------------------------------------  Acest episod este produs și cu susținerea Fundatiei Friedrich Naumann pentru Libertate. Opiniile, constatările şi concluziile enunțate în această emisiune sunt ale autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Fundației. Fiind un produs editorial al unor organizații de presă independentă - Dela0 și Centrul de Investigații Media (CIM) - Judecata de Acum se bazează pe suportul financiar al publicului. Ne puteți sprijini cu un abonament lunar prin patreon: www.patreon.com/judecatadeacum. Mulțumim!